Aceasta tehnologie de bioprintare nu e inca larg raspindita in mediul comercial, fiind disponibila doar in cazul unui numar extrem de limitat de producatori de top.

Bioprinterele bazate pe tehnologia laser utilizeaza energia laser pentru a preleva celule de pe un diapozitiv (lamela) donor si a le depune pe alt diapozitiv (lamela) receptor fara a necesita o duza de curgere sau dozare (tehnologie fara contact).

Scrierea directa cu laser (LDW Laser Direct Writing), denumita si depunere laser directa, este metoda cea mai folosita in bioprintarea laser. Metoda foloseste pulsul laser pentru prelevarea si transferarea unor celule suspendate in solutie de la sursa (lamela donoare) la substrat (lamela colectoare). Cele mai cunoscute tehnici de scriere directa cu laser sunt:

  • a) Scriere directa MAPLE (Matrix Assisted Pulsed Laser Evaporation) – tehnologie ce realizeaza depunerea directa prin evaporare laser pulsata asistata de o matrice. Tehnologia MAPLE utilizeaza un puls laser de putere mai mica pentru transferul celulelor la substrat si s-a dovedit o tehnica eficienta pentru procesarea constructelor celulare care incorporeaza multiple tipuri de celule
  • b) Trasfer de material indus cu laserul (LIFT laser-induced forward transfer) tehnologie similara cu MAPLE care insa utilizeaza un puls laser de putere mai mare decat MAPLE

Ambele metode realizeaza depunerea precisa a celulelor in structuri 3D (bioprinturi) de dimensiuni foarte mici, permitand printarea celor mai mici caracteristici ale unui organ

Avantaje bioprintare laser:

  • permite folosirea unor biocerneluri cu vascozitate mare, datorita tehnologiei non-contact (fara duze de dozare)
  • precizie in scriere, cu o acuratete inalta si dimensiune a picaturii de circa 20μm. Acest lucru permite bioprintarea in cele mai mici detalii cu manipulare la nivel celular al tesuturilor

Si aceasta tehnologie are propriile limitari:

  • viabilitatea celulelor este afectata de caldura sau lumina laserului
  • setarea gravitationala si aleatoare a celulelor nu permite obtinerea unei structuri uniforme
  • durata mai lunga a bioprintarii afecteaza si ea viabilitatea bioprintului
  • posibilitatile de constructie tridimensionala sunt extrem de limitate la bioprintarea laser
    nevoia de biomateriale reticulare

CONCLUZIE

Fiecare tehnologie de bioprintare are propriile avantaje sau dezavantaje in ceea ce priveste abilitatea de printare, rezolutia, viteza de depunere, scalabilitatea, dar si in ceea ce priveste compatibilitatea materialelor, biocomatibilitatea, usurinta in utilizare sau pretul.

Din acest motiv, in prezent se pune accent pe proiectarea unor sisteme complexe de bioprintare care sa ofere simultan mai multe tehnologii de printare in acelasi echipament pentru a permite abordari multiple in activitatea de cercetare..